Sunt bibliotecarul fără voie și fără de veste al colecției interminabile de gânduri, al dosarelor cu amintiri, al sertarelor doldora cu pagini mâzgălite de cei ce s-au perindat prin celulele tribului meu. Grămezi dezordonate de fragmente care aparent nu mi se potrivesc, șoapte pe care nu le înțeleg, emoții copleșitoare și frici atârnate pe ici pe colo. Uși închise, chei rupte în butucii yalelor, lacăte ruginite, holuri interminabile și, peste tot, cutii pline cu nume pe care nimeni din familia mea nu le-a rostit vreodată. Străin de ei, deseori străin de mine, închid și deschid ușile, îmi imaginez șoaptele străbunilor și zâmbesc pentru că nu sunt niciodată singur. Suntem cu toții aici și ne vom așterne la somnul plin cu vise al celor care vor moșteni cheile bibliotecii, tezaur subiectiv menit să fie dus mai departe.